„Eu te respect, te valorez. Ești important pentru mine.”

În perioada 2-18 mai, Casa de Cultură din Ulldecona găzduiește o nouă expoziție intitulată Sawabona, sub semnătura echipei Romanian Handmade Team și a curatoarei-manager de proiect, Laura Catalina Dragomir.


Vernisajul va avea loc luni, 2 mai, începând cu ora 9.

Nu este întâmplător că artistele, pe care publicul deja le cunoaște de la alte expoziții organizate în ultimii doi ani în Ulldecona, au ales termenul de Sawabona pentru a-și intitula colecția.
Articolele de îmbrăcăminte cât și accesoriile sunt inspirate din cultura africană, iar Sawabona, se traduce din Zulu prin ” eu te respect, te valorez. Ești important pentru mine.”
Recuperarea tradiției devine expresia naturală a unei alegeri, deschiderea spre alte culturi transformându-se într-o formă de-a avea încredere în umanitate.

Africa – viziune, masti si conceptul de suflet

Tradițiile africane, vazute prin prisma occidentalilor, au făcut dificilă înțelegerea semnificației reale a mastilor. Începând cu comercianții de sclavi din secolul al XV-lea până în epoca colonială, Africa a fost supusă unei exploatări severe de către vest.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când călătorii europeni au venit să exploreze continentul, atitudinile acestora au fost ferm inchise si superioare, astfel încât observațiile timpurii ale măștilor africane de către occidentali au fost preponderent de genul: „grimasele oribile, urâte, simboluri diavolestii”. Aceasta a reflectat imensa ignoranta a vesticilor fata de rolul măștilor africane.
Richard Andree a fost unul dintre primii etnografi care au obținut o perspectivă informată asupra frumuseții și valorii mastilor africane, în anii 1890, iar munca sa a ajutat la modificarea unor percepții părtinitoare (Kecskesi 11).

De asemenea, pictorii de avangardă din Europa, precum Picasso și Modigliani, au început să descopere aceste măști în colecțiile muzeelor ​​etnografice și le-au folosit ca modele pentru propriile formulări expresioniste în pictură și sculptură.

Cu toate acestea, atitudinile occidentale persistă în a vedea măștile africane ca obiecte artistice curioase și imaginative, ideale pentru agățat pe un perete.

Africanul nu își consideră măștile ca artă. De fapt, în majoritatea culturilor tribale in care se fac ritualuri și se dansează mascat, nu se pune deloc problema artei. O mască, pentru africani, este un instrument de ritual, iar fără costum, dansator, muzică, adunare a tribului și loc sacru, o mască nu are sens.

Aceeași calitate interconectată face parte din modul african de a-și vedea lumea. Acea lume este bine ordonată și integrata in natură, spre deosebire de culturile extrem de individualiste din vest. Arta africanului este folosită în obiecte de zi cu zi, precum ceramică și haine, și nu se gaseste în muzee.

Andreas Lommel a scris „Statuetele înfățișează strămoșii, măștile reprezintă spiritele strămoșilor morți, iar artele decorative repetă aceleași motive iar și iar” (9). Africanul trăiește un mod de viață mai integrat, iar spiritualitatea este o parte obișnuită a acestuia, orchestrată de acte rituale.
Noi europenii, suntem extrem de preocupați de individualitatea și drepturile noastre personale; africanul este mai tradițional și preocupat de drepturile comunității;

De exemplu, anumiți oameni din țara Nigerului nu au un cuvânt pentru religie – aceasta există atât de intim în viața lor încât gândul separat despre ea nu există.

Spre deosebire de europeni, care incearcă să controleze natura, africanii sunt in conexiune armonioasă cu natura și una cu ea.

Prin ritualuri, mituri și măști, africanul interactionează cu natura, in timp ce occidentalul o contemplă ca frumusețe.

Cultura africană este animistă: africanul crede că totul in natură are o putere in interior, că totul, chiar și obiectele neinsuflețite posedă un suflet. Așadar, măștile la ei nu erau doar simbolice; erau un fel de „capcane” care „prindeau” sufletul, in beneficiul celor vii.

Interconexiunea armonioasă dintre african, comunitatea și mediul său face ca masca să fie un element necesar al vieții spirituale, deoarece aduce aceste elemente mai aproape, la vedere.
De aceea aceasta arta africană, pe noi europenii, continuă să ne frapeze, să ne scoată din blocajele și tabuurile noastre mentale.