Pentru început, V-aș ruga să ne vorbiți puțin despre câteva din semnificațiile profunde ale Praznicului Învierii.
Sunt două praguri ale acestei sărbători: unul legat de moartea lui Iisus și altul legat de Învierea lui Iisus. Ele nu pot fi despărțite, gândite și crezute decât laolaltă. Drumul către Înviere trece neapărat prin Cruce, așa după cum în sărbătorile noastre calea către Duminica Paștilor trece neapărat prin Vinerea Patimilor. Așa încât Domnul Iisus, Care pentru noi și de dragul nostru și al mântuirii noastre S-a pogorât și S-a întrupat, tot de dragul nostru și pentru mântuirea noastră a primit să sufere, să moară potrivit firii Sale omenești, însă să moară și să învie ca un Dumnezeu, în sensul că, între moarte și înviere, trupul Său n-a cunoscut nici un fel de alterare, așa cum cunoaște trupul unui muritor de rând. Trupul Său prin Înviere a devenit un trup duhovnicesc, transfigurat, îndumnezeit cu Care S-a și înălțat la cer, în felul acesta transferând în cer natura noastră pământească, însă, repet, transfigurată.
Cuvântul Paște înseamnă „trecere” (din ebraicul „pesah”). În Cântarea I a Canonului Învierii auzim că „din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”. Ce înseamnă de fapt această trecere ?
Se referă la două momente din Vechiul Testament și anume din Cartea Exodului. În timp ce evreii se găseau în robia Egiptului, Domnul a hotărât ca familiile evreilor să fie cruțate de o pedeapsă divină pe care Dumnezeu a hotărât s-o aplice egiptenilor, ca să-l silească pe Faraon să le dea drumul, să le permită părăsirea țării. Ei bine, fiecare casă evreiască a avut un semn pe pragul de sus al casei, iar noaptea a trecut îngerul Domnului care a aplicat pedeapsa divină, cu excepția acestor case, deci cruțând familiile evreilor. Iată, cuvântul ebraic Pesah înseamnă trecere prin văzduh, plutire, adiere, zbor.
Al doilea moment vizează trecerea poporului israelit prin Marea Roșie, care este mai bine cunoscut cititorilor noștri, cu semnificația acestei treceri de la întuneric la lumină, de la moarte la viață.
Învierea S-a produs acum aproape 2000 de ani. A fost un fapt real, devenit unul istoric. Care este actualitatea celei mai mari sărbători a creștinătății ?
Actualitatea este permanentă, în sensul că Iisus Hristos a înviat nu pentru Sine, ci pentru noi, ca să ne învie și pe noi. Prima mișcare a Sa în actul de Înviere a fost de a coborî la iad și a-i dezlega pe cei legați din veac de Satana, începând cu Adam și Eva și terminând cu Ioan Botezătorul, așadar un act de eliberare, de mântuire din robia morții, iar pe de altă parte ca și noi cei de după El să înviem. Aceasta o știm foarte bine de la Sfântul Apostol Pavel, care a și dezvoltat această temă, Iisus Hristos fiind pârga celor adormiți, pârga fiind primul fruct care se coace într-un pom și care este făgăduința și garanția că toate celelalte vor urma. Așadar, câți murim în credința în Iisus Hristos, vom învia cu Hristos în trupuri transfigurate, deci atunci când sufletul își va înceta așteptarea, când își va chema trupul cu care a viețuit pe pământ, indiferent în câte molecule și atomi va fi risipit, el se va reface printr-o minune dumnezeiască în trup duhovnicesc, asemănător cu trupul cu care a înviat Domnul, și unindu-se cu sufletul se va reface identitatea primordială de pe pământ, numai că în spațiul acesta duhovnicesc.
După cum știm Paștele nu este celebrat în aceeași zi de către toți creștinii (catolici și ortodocși). Se va ajunge oare vreodată ca această zi mare să fie sărbătorită la o dată identică ?
Da, sunt convins. Dialogul pe această temă este destul de avansat, mai sunt o seamă de probleme care ar trebui rezolvate, pozițiile se apropie. Problema cea mai sensibilă nu este aceea a teologilor care au și găsit soluțiile, este mai mult a psihologiei populare, adică credincioșii trebuie să fie pregătiți din vreme ca să accepte schimbarea datei Paștilor. Să ne amintim ce s-a întâmplat cu îndreptarea calendarului în 1924, când o parte a refuzat și s-a creat această sectă a stiliștilor care există până azi, deci o nouă dezbinare. Așa încât noi suntem cu ochii mai mult la credincioși, decât la teologii și ierarhii care discută această problemă.
La final, Înalt Preasfințite Părinte, V-aș ruga să transmiteți un mesaj de suflet tuturor celor ce vor citi aceste rânduri.
Cu prilejul acestor Sfinte Sărbători ale Paștilor, le doresc tuturor să le dăruiască Dumnezeu sănătate, cât mai multă pace, cât mai puțină dezbinare între noi românii, cât mai multă unitate spirituală, să petreacă Sărbătorile Paștelui în lumina Învierii lui Hristos, în deplină bucurie, care este în final, Bucuria Dumnezeiască !
Mulțumesc mult pentru acest interviu, Vă sărut dreapta, Înalt Preasfinția Voastră !
A consemnat Pr. Dorin Sas
Ziarul românilor din Andalucía 