La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat triumfător în Cetatea Alba Iulia, primind cheile orașului chiar din partea episcopului Demetrius Napragy. 

Deşi nu a fost recunoscut de Dieta Transilvaniei decât ca un guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei. Avea încuviințarea împăratului Rudolf II care dorea să păstreze Transilvania, aflată în stare de răzvrătire, pentru obținerea independenței.

Domnitorul Mihai Viteazul venea în Alba Iulia după o victorie strălucită asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Șelimbăr (18/28 octombrie 1599).

O localizare istorică deosebită a evenimentului de la Alba Iulia o face istoricul Nicolae Bălcescu în lucrarea ,,Românii sub Mihai Voievod Viteazul”, operă politică deosebită elaborată în anul 1848, în timpul revoluției din acest an, moment ales pentru a sublinia dorința fundamentală a românilor, emanciparea națională: formarea în viitorul apropiat a unei Românii Mari, lucru care se va realiza la 1 Decembrie 1918, după evenimente istorice ce aveau să se petreacă într-un timp scurt.

„Într-aceea, Mihai-Vodă, ridicându-și tabăra de la Sibiu, înaintă cu încetul spre Alba-Iulia. Prin toate orașele pe unde trecu în cale, locuitorii alergau înainte-i cu daruri, slobozind puști în semn de veselie și primindu-l cu mare dragoste și entuziasm”.

Apropiindu-se de Alba, locuitorii orașului și ai județului îl întâmpinară cale de câțiva kilometri,  cu multă cinste și daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Naprasdi, încunjurat de tot clerul său.

La intrarea în cetate, episcopul catolic Dimitrie Naprasdi, îl întimpină cu mare patriotism.

El felicită în numele poporului român, pe domnul Țării Românești, urându-i o domnie veșnică asupra țării Ardealului, ceea ce el dobândise cu sabia, o viață îndelungată și izbânzi multe, care să se adaoge cu succes până la unificarea celor trei țări române.

În semn de mare prețuire pentru primirea deosebită făcută de românii de aici, domnitorul Mihai Viteazul a montat la această intrare (Poarta Sf Gheorghe), așa cum descrie N. Bălcescu „…o podoabă neauzită în părțile Ardealului”, un simbol românesc reprezentativ.

De la această poartă până la palatul domnesc, stăteau înșirați ostași de ambele părți precum și mii de români din oraș și din împrejurimi.

Domnitorul Mihai Viteazul se deplasa călare pe un cal alb. Opt paji investiți cu mare eleganță, înconjurau calul domnitorului.

Pentru Alba Iulia domnitorul și-a ales o ținută deosebită. Pe cap purta un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu fire de aur, o manta lungă albă de mătase, țesută cu fir special, având pe laterale vulturi țesuți ; tunică albă din aceleași materiale, ciorapi albi, din mătase garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben; de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur și rubine. 

O ceată de zece lăutari țigani urma îndată după domn, cântând imnuri naționale. Apoi venea o mulțime de boieri și ofițeri străluciți, toți călări, și o numeroasă trupă de soldați.

Lângă domn se duceau steagurile lui Andrei Bathori luate în bătălii, acestea fiind desfăcute și plecate spre pământ, semn că Ardealul aparține poporului român. Astfel, în mijlocul concertului trâmbițelor, tobelor și altor instrumente, la sunetul clopotelor și vuietul tunurilor se uneau strigătele de bucurie ale poporului.

Așa a intrat domnitorul Mihai Viteazul în capitala Ardealului și trăgând la palatul domnesc. 

Exemplul românilor a fost urmat  de locuitorii tuturor orașelor țării, care se grăbiră a trimite deputați la Mihai, spre a-i aduce supunerea și credința lor și a cere mila și ocrotirea lui.

Cetatea Clujului, la cea dintâi somație ce i se făcu de către Mihai se închină în 4 noiembrie 1599 și primi în garnizoană 1 000 soldați supt comanda banului Mihalcea.

Domnitorul porni 3 000 soldați spre a aduce la supunere toată țara de jos și în acest timp scoase un decret deosebit, prin care făgăduia mila și iertarea sa la toți deopotrivă, de orice treaptă ar fi, care vor depune armele și vor asculta de dânsul și de slujbașii săi.

Astfel, toată țara Ardealului, până la Solnoc era acum supusă lui Mihai, refuzat la supunere numai de cetățile Husta și Uioara.

Mihai și-a luat titlul următor: „Mihai, voievodul Țării Românești, al sfințitei maiestăți cezaro-crăiești consilier și locțiitor asupra Ardealului, și a oastei maiestății dincoace de Ardeal și de părțile lui supuse căpitan etc.”

Col(r)Lect.univ.Dr.ing. Constantin AVĂDANEI / UZPR

Președinte al Grupului de Inițiativă ,,CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”

https://uzp.org.ro/