Nicoleta Talpa, escritora rumana

Creația toamnei

Toamna este momentul în care frunzele copacilor încep să se decoloreze. Încet, se observă o schimbare de culoare pe frunze. Lumina soarelui se filtrează într-un mod foarte particular, oferindu-i nuanțele sale calde. În acest fel începe un nou ciclu al naturii. Frunzele galbene, frumos desenate, cad constant. Septembrie ne lasă aceasta poveste, un cântec simplu pe care eu îl numesc  “Creația Toamnei”.

Deși până acum părea să se apere, nedespărțite de copaci, frunzele zboară imediat ce bate vântul și observăm sosirea toamnei cu acele vârtejuri de frunze care se formează la picioarele noastre. Sunt ușoare, armonice, melodice, cu culori calde, gălbui, ocru, portocaliu, adevărate poezii simfonice. Ce spectacol frumos, care se reînnoiește  în fiecare an dansând acea melodie pe scena imensă, care îi cucerește pe toți cei care știm să îl apreciem.

Mie, toamna îmi amintește de jocurile copilăriei, căldura focului, frumusețea simplă a vieții.

Aud frunzele în ,,zborul lor”. Pur și simplu căutăm frumusețe, suntem foarte norocoase să putem să transmitem această frumusețe.

OBRA OTOÑAL

El otoño es ese momento en que los árboles comienzan a decolorarse. Lentamente, se va notando un cambio de color en sus hojas. La luz del sol se filtra de un modo muy particular, aportando sus matices cálidos. De ese modo se inicia un nuevo ciclo de la naturaleza. Las hojas amarillas, bien dibujadas, van cayendo constantemente. Septiembre nos deja este relato, un canto sencillo, personal, que yo llamo expresionismo otoñal. Aunque hasta ahora parecían defenderse, inseparables del árbol, las hojas vuelan en cuánto sopla el viento y notamos la llegada del otoño por esos remolinos que se forman a nuestros pies. Son ligeras, armónicas, melódicas, de colores cálidos, amarillentos, ocres, naranjas, verdaderos poemas sinfónicos.

Qué hermoso espectáculo que se renueva cada año, bailando esa melodía en un escenario inmenso, que conquista a todo el que sabe apreciarlo.

A mí el otoño me recuerda alegrías de celebraciones infantiles, la calidez del fuego, la simple belleza de la vida.

Oigo a las hojas en su vuelo: “Simplemente buscamos la belleza, somos muy afortunadas al transmitirte tanta belleza”. No puedo evitar sonreír cuando las veo temblando en el aire.