Granada este un oraș de basm, cu un farmec aparte, pe care vă invit să îl vizitați mai ales primăvara, deoarece în aceasta perioadă transmite o altfel de magie datorită climei și florilor. Straduțele inguste cu vedere la Alhambra, casele impodobite cu balcoane pline cu glastre, grădinile de glicine și chiparoși din Albaicin și podurile de piatră pline de verdeață de peste râul Darro par desprinse dintr-un vis. La toate acestea se adaugă cafenelele, restaurantele, tarabele pline cu bunătăți. O plimbare sub razele soarelui prin locuri remarcabile ale orașului vechi este de-a dreptul renovatoare însă iubitorii de artă se pot bucura și mai mult vizitând operele ce stau ascunse ca niște comori în interiorul monumentelor.
În centrul istoric se pot admira clădiri diverse: palatele din epoca medievală sau din epoca modernă; atât case arabe cât și creștine, în stil mudejar, gotic, renascentist, din perioada barocă sau neoclasică (precum biserica Sfânta Ana, Biserica Sfântul Petru și Pavel, Basilica Virgen de las Angustias, Biserica San Juan de Dios, Mânăstirea Los Jeronimos etc), muzee (Muzeul de Arheologie, Muzeul Etnologic), fosta piață de mătase: Alcaicería, un hammam arab din secolul XI: El bañuelo(baia arabă) și multe alte obiective turistice. Însă una dintre cele mai impresionante colțișoare pe care nu le puteți rata în vizita dvs este strada Oficios unde se află Catedrala, Madraza( universitatea arabă) și Capela Regală (cu mormintele regilor catolici Elisabeta I a Castiliei, Ferdinand al II-lea din Aragon, Regina Juana, Filip I).
Astăzi, o să vă vorbesc despre Catedrala din Granada – prima catedrală renascentistă din Spania. Este vorba de un lăcaș de cult extraordinar, a cărei construcție a durat mai bine de 180 de ani și în care au intervenit artiști precum Enrique Egas, Diego de Siloé, Juan de Maeda, Ambrosio de Vico sau Alonso Cano ce au folosit stiluri arhitecturale variate precum: cel gotic, renascentist, baroc și neoclasic, însă cel mai mare aport este în stil renascentist.
Înconjurată de alei și straduțe în care zace amintirea străveche a maurilor, se ridică inaintea ochilor turiștilor, in piața Pasiegas, fațada principală a Catedralei (proiectată de Alonso Cano 1667), ce ne duce cu gândul la un mare arc de triumf, la o victorie a creștinătății.
Deși prima piatră s-a pus pe 25 martie 1523 (de ziua ”Întrupării duhului sfânt”, moment biblic căruia ii este dedicat templul), regii catolici deciseseră construcția sa cu mult înainte, mai exact în anul 1501 când i-au donat Custodia Corpus Christi. S-a ales amplasamentul fostei Moschei (deși coincide doar parțial cu acesta) ca și simbol al expansiunii creștinătății asupra islamului. Construcția catedralei nu a început până ce nu s-a finalizat Capela Regală (1501-1523) deoarece regina a murit in 1504 iar regele in 1515 și era prioritară finalizarea lăcașului funerar. Inițial s-a optat pentru stilul gotic la fel ca la Capela Regală, sub instrucțiunile arhitectului Enrique Egas ce proiecta o catedrală asemănătoare celei din Toledo, însă mai târziu în 1528 împăratul Carol V-lea i-a cerut lui Diego de Siloe să schimbe proiectul pentru o catedrală în stil renascentist, cum nu se mai văzuse până atunci în Spania. Catedrala fusese concepută ca mausoleu regal de către Carol I al Spaniei dar Filip al II-lea al Spaniei a mutat locul pentru mormintele tatălui său și ale regilor ulteriori la El Escorial. Proiectul original prezenta doua turnuri de 80 de metri fiecare de-o parte și alta a fațadei principale, însă putem observa în prezent doar un turn de 50 de metri înălțime, celălat nu s-a construit din cauza anexării bisericii Sagrario. Construcția s-a încheiat în anul 1704, după aproape 180 de ani de intervenții.
Odată ce pășim în lăcașul sfânt, vom rămâne impresionați de luminozitatea sa, de coloanele albe dispuse in grupuri de 5 coloane corintice unite, cu o înălțime considerabilă, ce ne duce cu gândul la palatele romane. Odată ce ne apropiem, ne atrag atenția cele două orgi imense, ornamentate cu decorațiuni aurite, realizate in 1745-1749 de Leonardo Fernández Dávila. Partea cea mai impresionantă o reprezintă cupola de 45 de metri înălțime din altarul principal realizată de Siloe cu frumoasele vitralii de Juan de Camp în care se prezintă momentele cele mai importante din viața Mântuitorului și superbele pictori ce ilustrează viața Fecioarei Maria – opera lui Alonso Cano. Imaginea centrală reprezintă momentul Intrupării Duhului Sfânt. Putem observa cum cerul se deschide, Duhul Sfânt este reprezentat printr-un punct de lumină și îngerul Gabriel își coboară aripile în semn de supunere. De-a dreptul fascinantă pictura lui Alonso Cano. Tot în cupola centrală, mai jos, se pot observa cele 12 statui aurite unde sunt reprezentați Sfinții Apostoli și statuile Regilor Catolici în genunchi, în semn de rugăciune și deasupra lor, busturile lui Adam și Eva.
De o parte și de alta a altarului ne intâmpină picturile realizate de Juan de Sevilla și Pedro Atanasio Bocanegra. Catedrala are in total 13 capele laterale care mai de care mai frumoase.
In interiorul Sacristiei, putem admira opera “Inmaculada Concepción de Alonso Cano” o statuie de lemn de cedru policromat de 50 de centimetri de o frumusețe rară – fiind aceasta considerată una dintre operele cele mai valoroase din catedrală. Tot acolo se află crucea cu statuia lui Isus a arhitectului Martinez Montañez. Intrega sală este decorată cu colecția de oglinzi de la Fabrica Regală de Oglinzi din Paris și ceasuri venețiene.
În interiorul sălii anterioare Sacristiei se afla mobilierul din lemn de mahon și nuc frumos sculptat în care se păstrează obiectele folosite de preoți de-a lungul slujbei și dintre tablourile ce apar expuse aș vrea să evidențiez “Vestirea Nașterii Domnului păstorilor” de Bassano.
În interiorul turnului se află o expoziție în al cărui centru este asezată custodia din argint poleită cu aur care se scoate în procesiune pentru Sărbătoarea Corpusului (celebrată 60 de zile după Învierea Domnului), donată in secolul XVI de Regina Isabel, catedralei. Tot in această sală se mai pot admira: Fecioara Maria cu Pruncul de Sassoferrato, Capul lui Sfântul Ioan Botezătorul de Torcuato Ruiz del Peral, colecția de tapițerii țesute cu fir de aur și obiecte bisericești din filigram.
Catedrala din Granada surprinde foarte mult, este o adevărată capodoperă și vă recomand cu căldură să o vizitați și să vă bucurați de minunatele operele de artă expuse în interiorul său.
Loredana Dragă
Ziarul românilor din Andalucía 