Revista apare sub egida UZPR, este membră a Asociației Revistelor, Publicațiilor și Editorilor (ARPE). Este o revistă de înalt prestigiu internaţional, distribuită în SUA, dar și în foarte multe țări europene, chiar și în Australia. Revista publică articole de teologie și spiritualitate, istorie, literatură și cultură, poezie și proză în limbile română și engleză.

Colaboratorii sunt nume importante ale culturii și spiritualității românești și europene.

În deschiderea revistei, Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian publică eseul „Simbolul tradiției crucii de gheață de la Bobotează”. Autorul afirmă că „există o legătură de sfințenie,  între viață și apele menționate în Cartea Facerii, la creație, când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra lor – Duhul Sfânt – sfințitorul , dătătorul de viață, deci între viață și sfințenie prin intermediul apei. Fără apă nu există viață”.

Starea de sfințenie, de curățire trupească și sufletească se obține prin spălări rituale ( abluțiuni).

Sfântul Ioan Botezătorul prin botez ridică practica abluțiunii la un nou nivel, cu rolul de curățire de păcate. Botezul lui Iisus în apele Iordanului confirmă rolul curățător al apelor.

O colindă specifică praznicului Bobotezei spune: „El vine apele să le sfințească, pe noi să ne mântuiască”. Biserica Sa obișnuiește să meargă la ape, cu același scop: să le sfințească prin rugăciune specială, prin aruncarea unei cruci în ape. Îndulcirea apei a fost o purificare, deci transformarea apei din nebăubilă în potabilă.

Dacă Biserica nu poate merge la ape, apele vin la Biserică. Crucea este simbolul mântuirii, altarul de jertfă a Fiului lui Dumnezeu răstignit.

Un foarte interesant eseu despre Ana Blandiana scrie Dan Anghelescu – „În fiecare primăvară este o  zi a poetei Ana Blandiana”. Autorul comentează una din întrebările „de extremă gravitate”, preluată din Holderlin: „La ce bun poeții în vremuri de restriște? ”. El amintește de un alt poet al exilului românesc, Horia Stamatu, care își pusese aceeași întrebare. Ana Blandiana, Ana Blandiana, prin întreaga ei activitate, literară, socială propune un îndemn la reflecție, o avertizare că nu vom avea niciun viitor, atât timp cât ni se cenzurează istoria, trecutul. Din păcate, au existat lungi perioade când scrierile Anei Blandiana au fost puse sub interdicții, iar poezia ei a devenit „suspectă din punct de vedere politic”.

Christian W. Schenk vorbe;te despre „Erorile tipice de traducere” și dă numeroase exemple. Fiecare limbă are părți și expresii preferate de vorbire. În timp ce în română verbele joacă un rol important la începutul frazei, în germană e tocmai invers, verbele se folosesc la sfârșitul frazei.

Erorile apar atunci când sunt încălcate convențiile sintactice, dar și cele morfologice.

Autorul vorbește despre greșelile frecvente făcute de un telefon mobil, dar și de traducătorii umani. Traducerile necesită o pregătire meticuloasă. Nu este suficient să cunoști rezonabil o limbă străină ca să poți face o traducere corectă. Majoritatea traducătorilor trebuie să  fie specializați într-un domeniu specific – dreptul, medicina, poetica etc.

Un excelent eseu despre „Eminescu, diaspora română și Țara mamă” publică Theodor Damian.

Mânăstirea Putna și Ștefan cel Mare sunt pentru Eminescu două repere istorice fundamentale. Ideea Serbării de la Putna a românilor de pretutindeni  în august 1871 și a Congresului studenților români din diaspora avea drept scop promovarea conștiinței naționale. Intenția lui Eminescu era de a aduna reprezentanții românilor de pretutindeni, simbolizând o Dacie sau o România Mare. Pentru Eminescu, unitatea națională la nivel moral-spiritual reprezenta un proiect la fel de Sfânt ca imaginea lui Ștefan cel Mare și Mânăstirea Putna.

El a vrut ca Serbarea de la Putna să fie națională și totodată religioasă. El identifică religia cu națiunea. Recursul la istorie este pentru Eminescu un act de pietate.

Religie, credință, Biserică, istorie, națiune, părinți – iată reperele fundamentale pentru Eminescu pentru a putea lua în propriile mâini destinul unui neam.

Aceste idei au o mare importanță azi, când e nevoie de verticalitate valorică, într-o lume a relativizării valorilor. Dragostea lui Eminescu față de valorile fundamentale ale neamului său este legată de istorie, civilizație, limbă, religie, cultură, credință ortodoxă.

O foarte interesantă paralelă între „Dramaticul destin al publiciștilor Nicolae Cristea și Mihai Eminescu” face Anca Sârghie. Amândoi și-au pus condeiul în slujba cauzei naționale. „Finalul martiric al activității lor profesionale s-a petrecut în același an calendaristic 1883, în momente de mare tensiune politică, atât în Regatul României, cât și în Imperiul austro-ungar”. Autoarea trece în revistă activitatea jurnalistică a celor doi gazetari, subliniind ideea libertății cuvântului, în apărarea drepturilor românilor atât în Imperiu, cât și în Regatul României.

Amândoi au crezut în unitatea neamului românesc. Ca și Eminescu, Nicolae Cristea, în calitate de redactor-șef al ziarului Telegraful român și mai apoi, prin noul ziar Tribuna din 1884, a luptat pentru drepturile românilor din Transilvania. Drept urmare, el a avut de suferit pentru aceasta. În Procesul Memorandiștilor de la Cluj din 1892, el a fost condamnat la închisoare ungurească.

De asemenea modele avem nevoie astăzi, când trăim momente de restriște  și de incertitudine.

Într-un amplu eseu, bine documentat, Marian Nencescu vorbește despre „Enciclopedismul eminescian”. El se referă, printre altele, la celebrele 44 de Caiete manuscrise, rămase de la Eminescu, păstrate la Biblioteca academiei. Avem aici o operă enciclopedică, ce cuprinde, cu toate variantele sale, poezia, proza, noțiunile economice și ştiinţifice, filologice, jurnalismul, opera sa politică, ceea ce l-a făcut pe Constantin Noica să-l numească „om deplin al culturii românești” „Totul îl interesează pe Eminescu, nu doar creația literară, dar și filosofia, astronomia, istoria, ca și economia, limbile clasice, dar și cele moderne”. (Constantin Noica, „Introducere la miracolul eminescian”, Humanitas, București, 1992, p. 19).

Volumul Opere (XV), Ediție îngrijită de Petru Creția și D. Vatamaniuc, Editura Academiei Române, București, 1993, cuprinde expuneri teoretice, astronomice, științele naturii,economice etc.

Ideile economice ale lui Eminescu sunt de o mare actualitate.

Un alt exemplu de enciclopedism politic este implicarea lui Eminescu în Serbările de la Putna din 15 august 1871, despre care am mai vorbit. Caietele eminesciene sunt dovada vie a „enciclopedismului funciar al poetului”, spune în final Marian Nencescu.

Un eseu important publică Ion Haineș despre „Ziua Culturii Naționale-reper identitar al poporului român”. Ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850) a fost aleasă ca Ziua Culturii Naționale, drept omagiu adus poetului național, o sărbătoare a Culturii Naționale,un reper identitar al poporului român.

Autorul definește pe larg conceptul de cultură, apelând la diferite personalități care l-au comentat. Apoi, el precizează valorile care definesc noțiunea de cultură. În primul rând, limba română. Apoi, marile personalități ale culturii române și opera lor din diferite domenii ale culturii, care fac parte din patrimoniul cultural al României. Instituțiile statului, școala, biserica, teatrul, muzeele de artă, Academia Română. Literatura populară, folclorul, costumele populare, dansurile populare, arhitectura populară.

La capitolul CĂRȚI ÎN AGORA, Florentin Popescu comentează elogios cartea „Seniori ai culturii”, vol. III, editată de Gheorghe Păun, Editura Tiparg, Pite;ti, 2022. Cartea cuprinde un număr de 31 de texte semnate de critici literari, scriitori și publiciști cunoscuți, „seniori ai culturii”. E un fel de dicționar de o factură aparte, o suită de medalioane semnate de autori diferiți, în modalități diferite.

La aceeași rubrică, criticul literar Florentin Popescu publică o cronică despre cartea lui Ioan N. Roșca, „O constelație stilistică, literară și jurnalistică”, apărută la Editura UZP, București, 2021.

Autorul apreciază „decența, măsura și echilibrul” în considerațiile critice ale profesorului universitar dr. Ioan N. Roșca și calitățile de analist ale acestuia, subliniind noutatea investigațiilor prin care privește literatura și actul cultural în general.

O lungă cronică despre „Victor Teleucă-poet al esențelor” publică Lina Codreanu. Este analizată cu competență profesională poezia lui Victor Teleucă (1932-2002), scriitor din Republica Moldova , pe care îl consideră „un strălucit scriitor , de o modestie care șochează”. Nu avem spațiu suficient pentru a argumenta opiniile autoarei. oricum, textul invită la meditație.

Dorel Cosma scrie despre „Nicolae Feier și Părinții Neamului Românesc”, o carte apărută în 2020 la Editura Nosa Nostra, din Bistrița, autror preotul profesor Nicolae Feier.

Autorul este un pasionat cercetător al istoriei vechi românești și universale/. Scopul principal al acestei cărți este „un răspuns la mistificările unora care vor să inducă în istoria noastră incertitudinea și dezrădăcinarea”. (Mitropolitul Bartolomeu Anania).

La rubrica ISTORIE, Theodor Damian scrie despre „Arhimandritul Melchisedec Ștefănescu și Unirea Principatelor Române”. Una din personalitățile de vază în Biserica Ortodoxă Română, care a militat activ pentru cauza Unirii a fost și arhimandritul Melchsedec Ștefănescu. Autorul descrie, pe scurt, biografia arhimandritului, funcțiile pe care le-a avut și, mai ales, activitatea sa politică în slujba Unirii.

La rubrica ANIVERSĂRI, THEODOR DAMIAN-70, personalități marcante ale Bisericii Ortodoxe Române îi aduc un cald elogiu părintelui și profesorului univ. dr., scriitorul Theodor Damian. Printre acestea, I.P.S.. Părinte Dr. Nicolae Condrea, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, I.P.S.. Părinte Dr. Teofan Savu, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei,

Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PS. Părinte Dr. Ignatie Trif, Episcopul Hușilor .

Revista publică Poezie (Pascu Balaci, Dragoș Morărescu, Șerban Cionoff, Sabina Măduța, Elena Armenescu, Mariana Floarea, Clelia Ifrim, Marcel Miron, Dorel Cosma).

Proză (Victor Ravini, Gheorghe Puiu Răducanu, Angela Burtea, Alfredo Perz Alenc art.).

Reportaje (Anca Sîrghie, Valentina Ceaprazi, Valentin Coșereanu).

În final, Galeria Spiritus și o Retrospectivă trimestrială a principalelor activități culturale și literare ale Cenaclului „Mihai Eminescu” din New York și ale Bisericii „Sf. Ap.Petru și Pavel” din Astoria, New York.

    Ion HAINEȘ/ UZPR