Demostene Botez  – poetul îndemnului cu adânci învățăminte

Motto : „Să-ți fie aceste vorbe-ndemn,
Al vieții tale care vine,
Să lași pe unde treci insemn
Că ai făcut și tu un bine”.

(Indemn – Demostene Botez)

Citește *SELECTIE de POEZII și articolul amplu : Demostene Botez  – scriitor, publicist, traducător și avocat.

Demostene Botez s-a născut pe 29 iulie 1893 in județul Botoșani. A fost un scriitor și publicist român, academician (membru corespondent din 1963) și avocat (licențiat în drept al Facultății din Iași).

În ultimul sfert de veac al activității sale, s-a dedicat literaturii pentru copii, cu un bogat conținut educativ. Cu toții am invățat la școală, in România, o poezie cu invățăminte deosebite, pe care va invităm să o citiți copiilor. Este vorba de poemul Îndemn*, o adevărată bijuterie spirituală și literară. Mai ales primele trei strofe și cea de-a cincea reprezintă un adevărat crez poetic al viziunii altruiste despre viață. Versul curge intr-un limbaj limpede, pe ințelesul copiilor de orice vârstă, fiind presărat cu comparații și metafore sugestive.

Demostene Botez a abordat diferite genuri literare și a desfășurat o bogată activitate de traducător. A fost fiul lui Anghel Botez, preotul satului Hulub și al Ecaterinei Botez, născută Chirica, fiică de preot. La Liceul Internat din Iași iși va dezvolta pasiunea pentru lectura și apoi pentru scris, iar înclinațiile literare ii vor deschide perspectiva viitoarei activități literare de poet și prozator. Este coleg cu frații Păstorel și Ionel Teodoreanu, cu care va lega o mare prietenie, îi cunoaște pe străluciții profesori Garabet Ibrăileanu și Calistrat Hogaș, care il vor inspira. După terminarea studiilor de drept în 1915 și a mobilizării din primul război mondial, se dedică avocaturii, dar recunoaște că nu-i dădea satisfacția împlinirii; de aceea își găsește refugiul și liniștea în literatură. Placheta de debut editorial, „Munții”, publicată în 1918, este o broșură cu șase poezii, inspirate din „tragedia sufletului și a geografiei țării noastre, din jalea străbunilor”. Cu aceste poezii a primit premiul literar al Academiei Române.

Copilăria și vacanțele le petrecea în satul natal Hulub, locul ce-i sugereaza veșnicia, profunzimea si pacea, „am fost tot timpul elevul țăranului din satul meu natal, al căror chipuri supte și cătrănite le purtam în ochi”. După pierderea tatălui, cursul vieții tînărului Demostene se va schimba: „N-am mai putut ține casa părintească… S-a înstrăinat astfel și cuibul copilăriei, esența vieții mele”. Vacanțele și le va petrece la mânăstiri, în excursii în țară, în Deltă sau în jurul Bucureștiului, însoțit de Sadoveanu sau colindând ținuturile dintre Marea Nordului, Marea Baltică până în Egipt.

„Sunt ca un puf de păpădie

Pe care-l poartă veșnic vântul

Pământul nu mă mai cunoaște

Nici țarina nu mă mai știe.” (Deznădejde)

La senectute revine la locurile natale, atât de mult îndrăgite odinioară. Se reculege la locul de veci al tatălui, preot dedicat, care a fost inmormântat lângă biserica pe care a ctitorit-o. Iși ia timp pentru a se regăsi acasa, pentru a revedea satul, locuința natală, pentru a sta de vorbă cu localnicii.

Retoric poetul se-ntreabă: „Ce-am făcut? Și ce-am lăsat clipei viitoare?”

„Eu n-am sădit în preajmă-mi nici un pom,

nici glia strămoșească n-am arat,

dar mi-am plinit destinul meu de om,

dacă-ntr-un an, cândva, îndepărtat

pe urmă s-a mai găsi un tom

în care veacul acesta l-am cântat.”

*INDEMN de DEMOSTENE BOTEZ

Când te duci seara la culcare,
Să-ți pui o mana sub obraz
Să te intrebi cu-ngrijorare:
”Ce am făcut eu oare azi”?

O zi trecută fără fapte
Care să-ți fi rămas in minte,
In viața ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca și cum n-ai fi trăit,
Și ți-ai pierdut o zi din viată,
Și soarele s-ar fi oprit,
Căzut in somn de dimineață.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Și doar nu-i atât de mic,
Și-a dus in spate lumea toată.

Să-ți fie aceste vorbe-ndemn,
Al vieții tale care vine,
Să lași pe unde treci insemn
Că ai făcut și tu un bine.

Și de ești vrednic cum aș vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta,
Și gândul tău un monument.

Junimea Română, din 2010 – Fondator și coordonator – Otilia Tunaru – Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler pentru Școala Junimea.

junimearomana.com