Când între noi s-așază tăceri molipsitoare
și-n colțul străzii barul e-nchis definitiv,
presimt un vânt șăgalnic și parc-un bun motiv,
să iau țărâna seacă, din drum, iar pe picioare.

Să car în geamantanul de lemn un cui din grindă
și șlefuind cărarea cu pielea-mi de bizon,
să scriu în linii curbe: ,,plec in acest sezon”,
departe, peste marea ce-n liniște colindă.

Crăpat de soare-n riduri și-n albul nins din pleoape,
să-mi caut veșnicia pe-o insulă pustie,
semnând cu lumea întreagă o scurtă amnistie,
vă las ziaru-n pragul întinderii de ape.

Vă las și crezul, masca și un vaccin Zeneca,
să mă lăsați în pace, cum n-aș fi existat…
că dintr-un trunchi, o daltă și timpul epistat
îmi încropesc imperiul în nou ținut Azteca.

Păstrați-vă seringa, molima… ipoteca!

Ovidiu, 02. 03. 2021 Carantina mă-sii!:))))

Villarrubia De Los Ojos, Castilla-La Mancha, Spain