Andra Fornea

Trăim într-o lume dominată de simboluri, am ajuns să trăim sau să mimăm traiul cu ajutorul simbolurilor, ni se face foame fiindcă vedem o poză, zâmbim fiindcă trebuie să dăm bine pe facebook, muncim într-o rutină ciudată… pentru că nici noi nu știm de ce, fiindcă munca noastră aduce plus valoare? Cât din ceea ce muncim contează cu adevărăt, aduce ceva frumos sau necesar pentru noi ca fiinţe umane?

Covidul ne-a dezbrăcat de forme, de simboluri ale puterii, de o maşină care ne arăt statutul social, de o haină scumpă care ascunde friciile, temeriile, neîmpliniriile noastre, de un telefon scump, de o casă scumpă, am rămas noi cu noi înşine cu ceea ce însemnăm cu viaţa noastră.

Este testul pe care noi trebuie să îl trecem faţă de noi. Ne-am împlinit rostul ? Am făcut ceva care să aducă bucurie, necesitate, valoare umanităţii sau măcar oameniilor din jurul nostru ? Măcar ne-am bucurat, am depăşit friciile noastre, am văzut lumea, am iubit, am fost buni, am fost corecţi sau măcar nu am făcut rău ? Nu mai putem fugi, nu ne mai putem ascunde în spatele frazelor de genul “Am treabă astăzi”,”Sunt obosit”, ”Trebuie să fac rost de bani” şi din cauza asta nu mai pot face nimic, suntem goi în faţa conştiinţei noastre şi nu mai putem fugi şi ea ne spune că am pierdut vremea, ea ne spune că nici măcar nu ne-a plăcut ceea ce am făcut, ea ne spune că stând în casă lumea şi pământul au devenit mai frumoase, ne spune că omul este un virus pentru pământ, că nu îşi aduce contribuţia lui, că este lacom şi de fapt a ajuns să fie definit de lăcomie.

Am stat două luni în case şi ceea ce contează cu adevărat este să ai mâncare, să îţi fie cald, să fii iubit şi lucrurile care ţi-au fost date gratis acelea pentru care nu plăteşti, de ele îţi este cel mai dor, de exemplu cum ar fi să stai la soare, să te plimbi, să mergi în parc, să te întălneşti cu prieteni, să fii alături de Dumnezeu.

Cred că ne e dor de ceea ce niciodată nu am avut timp să apreciem, ne e dor de VIAŢĂ, o viaţă care nu am trăit-o cu adevărat niciodată până nu ne-am dat seama cât de preţioasă este o viaţă în care să fii sănatos, în care familia ta să fie sănătoasă, în care să poţi să te plimbi, să respiri, să iubeşti sau să asculţi muzică.

Haideţi să nu mai trăim în simboluri ci în realitate, să nu mai vedem poze cu natura ci să mergem în natură, să iubim, să fim buni nu ne costă nimic, şi mai ales să învăţăm să ne descoperim ca fiinţe unice, fiecare dintre noi are un dar, o vocaţie care îl face cu adevărat fericit. Unii sunt fericiți pictând, scriind, compunând, alţii sunt fericiţi făcând bine celor din jur, alţii sunt exploratori şi aşa mai departe.

Fiecare dintre noi suntem unici şi frumoşi. Restul sunt cuvinte, economie, tehnologie etc. sunt doar cuvinte. Am văzut odată cu apariţia acestui virus firme românești şi agricultori care au apărut pe piaţă şi poate nu ar fi putut să se remarce înainte printre multele multinaţionale.

Ca să putem învăţa ceva trebuie să ne reîntoarcem la rădăcini, cine suntem, în ce credem, ce calităţi avem inclusiv ca popor, cum putem să ne ajutăm unul pe altul oriunde am fi. Să ne cumpăram produsele, să îi învăţăm şi pe alţi tradiţiile noastre, să devenim o familia extinsă. Haideți să învățăm ceva, acum a fost doar avertismentul cum că trebuie să ne schimbăm, doar uniţi putem supravieţui.