Parcă este o făcătură. Nu știu cum se face, dar de câte ori deschid televizorul, conexiune prin satelit România via Spania, mă simt obligat să scriu un articol nou, articol în care sunt sigur că cititorii se regăsesc și l-ar fi scris în aceeași direcție. Sau, cel puțin așa cred.
Ca de obicei, ca un fel de tabiet al telespectatorului, încep cu o trecere a canalelor de știri după care schimb pe sport iar la urmă, încerc să mă relaxez cu puțină muzică, deh …să nu cumva să o i-au razna la ce aberații aud.
De această dată ca un român răbdător și spun aceasta nu ca o calitate națională ci mai degrabă ca o caracteristică de neam care pășește pe ritmurile unui „Deșteaptă-te române…” am adunat toate nemulțumirile, dintr-o perioadă destul de îndelungată, pentru a creiona cât mai bine un tablou al societății actuale în care macabrul bacovian se dovedește a fii o zână blândă.
Așadar, să începem….cu Europa.
Însă nu aceea completă, teritorial, ci aceea a Uniunii. După zicala „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă” am ajuns să văd, dacă mai era necesar, că și după 10 ani, pentru a fi puțin indulgent, că România nu este percepută ca o țară de parteneriat egal, ci mai degrabă o exploatare economică și umană de care au nevoie unele state din spațiul Schengen și care mai nou sau întors la vechile obiceiuri imperialiste.
Fără a da nume deoarece noi românii știm destul de bine toate matrapazlâcurile și tunurile economice la care am fost martori de-a lungul ultimilor ani și la care clasa politică, indiferent de culoarea pe care a avut-o, a fost părtașă, iată-ne ajunși la un moment de cotitură. Sau mai bine zis la ceasul al 12-ișpelea.
Acel NU arogant care se făcea auzit din partea așa zișilor parteneri europeni, de-a lungul acestor ultimi ani, fie ei nemți, olandezi iar mai la urmă austrieci, nu a făcut altceva decât să scormonească într-o rană, care și așa era nevindecată după ce-l de-al doilea război mondial în care am fost jefuiți și tratați deplorabil de mai marile puteri,
Pe de-o parte, mă bucur de acest NU austriac, care are o susținerea europeană a unor țări care doresc acum a fii așa-zisele zâne bune, deoarece a fost declanșatorul unei resetări naționale, atât la nivel instituțional cât și la nivel personal, de a spune lucrurilor pe nume și de a lua deciziile corecte legate de România.
MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN !!! a fost și este deviza mea.
Cu toate necazurile europene și internaționale care au avut loc, niciodată nu am fost fățarnic și părtaș cu mișcările artificial-populiste create de mass-media, gen Je Suis Charlie, războiul din Ucraina, turnurile World Trade Center și pandemie deoarece adevărul, folosind o formă mai blândă, este undeva la mijloc. Iar timpul, ne-a arătat de cele mai multe ori că am fost induși în eroare cu un scop bine determinat, în care unii au avut beneficii economice necalculabile iar perdanții din toate acestea au fost oamenii, ca de obicei.
De aceea, sugerez să mai lăsați fraternizarea cu alte nații și să ne întoarcem privirea la cel de lângă noi, la românul nostru, la vecinul, fratele sau colegul care are nevoie de o mână de ajutor și să puneți steagul României la locul cuvenit. Unde altundeva decât, SUS pe stindardul nației române creat prin jertfă și devotament.
Nu de puține ori am încercat să fac un exercițiu de memorie, să îmi aduc aminte de vreun moment când am fost ajutați și nu furați ca națiune.
Să nu fiu înțeles greșit. Eu empatizez cu durerea oamenilor însă nu sunt ipocrit și orb la dedesubturile acestor acte inumane, diabolice sau cum a-ți vrea să le numim.
Doar atât vă cer, să chestionați, să vă întrebați și să fiți curioși în a afla adevărul sau o parte din el, cu toate că ar durea și v-ar destabiliza principiile voastre de până acum.
După principiul fizicii „acțiune-reacțiune” sau că totul are un început și un sfârșit, așa și acest „NU al aderării României la spațiul Schengen” va aduce efecte colaterale care într-o zi se vor sfârși.
Cum spune-au cei de la Celelalte Cuvinte în piesa lor emblematică din anul 2006
Suflet nefericit
Visul tău nu s-a împlinit
……
Uită tot ce ai pierdut
Tot ce-ai vrut tu ce n-ai avut
…
Un sfârșit e un început.
Cu toate că avem un gust amar și o stare de răzbunare acerbă față de Austria, care ne-a fost pusă în față, să nu uităm și de așa-zișii guvernanți, diplomați sau cum și-or mai zice ei care cu politicile lor nu au avut ca o prioritate interesul național ci doar cel personal sau de partid.
RUȘINE, RUȘINE, de 3 ori RUȘINE
Mai este o vorbă și anume, aceea că: „După război încep să apară eroii”.
Este adevărat !!! Și de această dată ei există, însă sunt ai unei umilințe naționale fără precedent și sper ca la următoarele alegeri să votăm români adevărați, patrioți și profesioniști în domeniile lor, NU vânzători de țară, specialiști cu diplome false, circari politici, maneliști și fanfaroni.
Păcat că la acest moment de răscruce nu avem un Maniu, Rațiu, Vadim, sau inclusiv un rege ce ar da credibilitate acestui popor care nu își merită această soartă.
Mai nou văd de la omul de rând până la cel mai abilitat, declarații și luări de poziții care au doar darul de-a îndulci acest gust amar al Europei.
Să nu uităm că UE-ul ăsta nu mai este de mult cel de acum ani buni, Anglia a văzut acest lucru și a ieșit. Culmea că nu se moare din acest fapt. Polonia la rândul eu și-a exprimat dorința de-a ieși din această Uniune care pare că este într-un trend descendent. Alte țări au făcut sau se gândesc să facă referendum pentru a rămâne sau ieși.
Asta cam ar trebui să ne dea de gândit. NU !!!
Sau poate greșesc, dacă aș ține cont de propunerea făcută, împotriva tuturor principiilor UE, de aderare a Ucrainei la acest spațiu. O țară – teatru de război – a două ideologii, care culmea ne frapează zi de zi printr-o marionetă, numită Zelenski, care nu-i așa, este cel mai în măsură de a spune întregii lumi ce să facă. Vrea arme, bani, iar arme de la americani. Cu ce scop ?
În cartea „Templul incertitudinilor”, din anul 2011 care are sugestiv pe copertă Terra, am o maximă care spune așa,
Motiv pueril: A impune pacea prin război.
NO COMENT cum ar spune americanii, lăsând loc de ironie.
Ar mai fi multe de spus, dar mai bine lăsăm să mai treacă unele anotimpuri și să vedem efectele acestui val de „ro-Mânie” care s-a produs.
Până atunci iubiți-vă ca frații, vorbiți limba strămoșească, respectați datinile și țara aceasta fără să uitați că oriunde va-ți afla prin vene, simțire și trăire va curge această Românie, pe care eu în imperfecțiunea ei o iubesc.
10 decembrie 2022, Quintanar de la Orden (Spania)
SORIN BĂLĂȘCĂU
Ziarul românilor din Andalucía 