„Toată filosofia lui Casanova ar intra deci confortabil într-o coajă de nucă; ea începe şi sfârșește prin acest precept: să trăieşti exclusiv pentru lumea de aici, fără griji şi spontan, să nu te laşi păcălit de perspectiva unui cer care, la rigoare, ar fi posibil să existe dar care, în fond, e tare greu de conceput, sau de perspectiva unei glorii postume; să nu permiţi teoriilor să tulbure viziunea clipei prezente, să acționezi nu aşa cum spune teologia sau în vederea unui sfârșit prealabil, dar numai după înclinare şi în văzul tuturor. În consecinţă, să nu te laşi prea mult oprit de speculaţii sau consideraţii: un Dumnezeu singular a pus în fața noastră această masă de joc care e lumea; dacă vrem să ne distrăm în ea, trebuie să-i acceptăm regulile oricare ar fi, fără a ne întreba dacă ele sunt juste sau false.
ȘI, în fapt, Casanova n-a irosit nici o secundă pentru a se gândi teoretic asupra posibilității sau datoriei pe care ar avea-o lumea de a fi în realitate cu totul alta decât este.”
Stefan Zweig – Casanova
Casanova este cât se poate de modern. Fără preocupări metafizice, fără grija vieții de apoi, fără să-i pese de moarte, se adaptează la condițiile mediului în care trăiește fără să se uite dacă sunt corecte și morale, pentru că nu-l interesează decât plăcerile trupești pe care și le poate oferi. În limbaj modern s-ar spune că urmărește să maximizeze toate oportunitățile existente.
Iar pentru urmărirea satisfacerii tuturor poftelor care-i trec prin minte un Casanova contemporan are la îndemână o armă foarte puternică: progresismul de azi care este anti-tradiție, anti-religie, anti-valori, fără vreo altă grijă în afara bunăstării imediate.
Ziarul românilor din Andalucía 