Americanul Thomas F. O’Dea (1915 – 1974), sociolog al religiilor, spune că religia îl face pe individ să se identifice cu grupul, îl sprijină în situații îndoielnice, îl consolează când e decepționat, îl împacă, îl alătură la scopurile societății și îi susține moralul. Religia dă un sens identității individului și îl ajută să își facă o părere despre el însuși. Îl ajută să crească, să se maturizeze și să treacă prin diferite stadii ale vieții. Religia întărește unitatea și stabilitatea societății, pentru că sprijină controlul social. De asemenea poate pune sub semnul întrebării normele și valorile sociale. Religia poate controla valorile și scopurile stabilite, dar are și mijloace pentru a trece cu vederea celor care sunt vinovați sau străini de acea religie. Religia face ca normele stabilite de societate să fie privite ca sfinte și stabilește o legătură suprasenzorială (transcendentală) cu lumea de dincolo.
Pentru unii practicanți ai religiei, care stau în umbra unor personalități strălucitoare, mesajul religios poate păli, iar interesele economice sau de putere pot deveni mai importante. Religia are și o „partitură profetică” și poate uneori sa devină un factor destabilizator în societate, cu influențe subversive în unele societăți. Contribuția religiei la societate poate fi sau pozitivă sau negativă. Religia poate sprijini dăinuirea societății, dar poate și juca un rol deosebit de destructiv și submina societatea.1
La fel și electricitatea, energia atomică, apa sau focul, pot fi folositoare sau distrugătoare. Asta nu înseamnă să renunțăm la electricitate, la energia atomică, la apă sau la foc. Depinde cine și cum le folosește. În orice religie, în orice sistem politic și în orice țară sau altă structură socială sunt oameni. Iar oamenii pot fi buni sau răi. Pot fi idealiști și entuziaști altruiști sau materialiști și oportuniști egoiști. Nu putem judeca o religie, un sistem politic, o țară sau o societate după felul cum sunt unii oameni sau alții din interiorul entității respective, ci după conținutul de idei umaniste, după mesajul umanist și aportul specific la cultură și la civilizație. Oamenii fac religia și religia îi face pe oameni. Pe unii îi face mai bine, pe alții mai rău, după cum este dispoziția sufletească a fiecăruia din noi. Așa cum spunea un cioban bătrân din Carpați, toate sunt în mâna lui Dumnezeu, numai răutatea sau bunătatea omului nu. Dumnezeu ne-a dat viața, noi îi suntem datori curățenia noastră sufletească, de care suntem sau nu suntem în stare. Nu e neapărat nevoie să fim credincioși, ca să putem fi oameni de omenie. E suficient să fim oameni de omenie.
1. Thomas F. O’Dea, Sociology and the Study of Religion, Basic Books, New York, 1970).
Victor Ravini este International Certified Coach, Master of Arts in Religious Studies , Master of Arts in Philology
Ziarul românilor din Andalucía 