De la Tilincă la Opincă – DicționAR pe sărite // 1 // A de la Altiță
Este brandul o invenţie a modernilor, a orășenilor? Și dacă ți-am spune că și în lumea lor, a ţăranilor, exista o preocupare deosebită pentru modă? Ca să nu te ținem pe jar, îți vom spune că termenul pe care îți propunem să-l descoperi azi are legătură chiar cu tricoul pe care-l porți și care (aproape) sigur are numele unui brand cunoscut.
Dar are legătură mai ales cu iá românească, despre care nu mă îndoiesc că ai auzit – la mare căutare în casele de modă mondiale, dar purtată deopotrivă de sătence, de regine și personalități marcante ale culturii mondiale, pictată de pictorul francez Henry Matisse, sărbătorită în lumea întreagă pe 24 iunie.
Altița, fiindcă despre ea este vorba azi, este cea mai frumoasă parte a unei ii, o bucată de pânză brodată (adesea cu flori sau motive geometrice) pusă în partea de sus a mânecii, pentru a-i da lărgime. Dar să nu crezi că avea doar un rol de a oferi libertate în mișcarea brațului sau pur decorativ. În funcție de cromatică și de model, puteai să știi cu cine stai de vorbă – dacă femeia care o purta era căsătorită sau nu, în ce regiune geografică locuia și, nu în ultimul rând, cât de înstărită era familia din care provenea. De exemplu, tinerele fete purtau cămăși cu broderii spectaculoase la realizarea cărora se foloseau: borangic, fir metalic, paiete și mărgele, după căsătorie, pe măsură ce înaintau în vârstă, ornamentele deveneau mai sobre iar culorile mai stinse.
Dacă ți-am stârnit curiozitatea și ai la îndemână o ie moștenită de la bunica/străbunica ta, încearcă să-i descoperi povestea. Ne-ar plăcea să o aflăm în cadrul celor 6 pop-up museums pe care le pregătim.
Rămâneți aproape.
Ziarul românilor din Andalucía 