Hotărârea care a anulat prima stare de alarmă a reflectat obiecții care, într-o măsură mai mare, au fost detectate și în cea de-a doua. În principal, lipsa controlului parlamentar asupra măsurilor impuse, ca urmare a deciziei Guvernului de a evita aparițiile bisăptămânale în plenul Camerei și de a decreta situația excepțională pentru șase luni, din noiembrie 2020 până în mai 2021.

Atunci când CC a arătat că, în martie 2020, guvernul ar fi trebuit să opteze pentru starea de urgență, a subliniat că principala diferență constă în controlul parlamentar mai mare cerut de starea de urgență, în conformitate cu intensitatea mai mare a măsurilor impuse.

Propunere pe care judecătorul Antonio Narváez, o va duce în plen este de a decreta o nouă neconstituționalitate.

În timpul săptămânilor tensionate în care Curtea Constituțională a decis în favoarea primei declarații de neconstituționalitate, mai mulți magistrați au subliniat că, în realitate, guvernul ar trebui să fie mai preocupat de previzibila neconstituționalitate a celei de-a doua stări de alarmă.

Aceștia au subliniat că, în primul caz, a existat o reală dificultate în a identifica care este instrumentul juridic adecvat pentru a face față pandemiei, starea de alarmă sau starea de urgență. Totuși, în acest al doilea caz, reproșul esențial din raportul care va fi dus în plen este în esență politic: guvernul a vrut să scape de problema de a se supune controlului parlamentar. Raportul pe care magistrații îl studiază consideră ca insuficiente aparițiile ocazionale ale președintelui guvernului, Pedro Sánchez, sau ale ministrului Sănătății, Salvador Illa, în cele șase luni de stare de alarmă.


A consemnat, Lavinia Bejinaru

Sursa: EL MUNDO (MICROSOFT START)