Progresiștii români, aliați cu cei europeni, preluându-le rapid ideile și aplicându-le aici, indiferent că se potrivesc sau nu specificului local, au printre principalele obiecte de activitate să atace credincioșii și Biserica Ortodoxă Română. Ovidiu Nahoi, într-un editorial din Newsweek, îi acuză de fățărnicie pe credincioșii care încă mai țin la țara lor, și care se opun unei ideologii pe care o minoritate cu putere de decizie încearcă să o impună într-un mod total nedemocratic.

Ziaristul nostru însă nu vorbește despre asta, el susține că românii credincioși îl înjură pe cetățeanul obișnuit, plătitor de taxe și impozite, pentru că pe banii acestui contribuabil Biserica Ortodoxă își poate reface lăcașurile de cult, și prosperă datorită banilor de la UE. Aici este una din șmecheriile pe care le folosește ziaristul: să identifice cetățeanul obișnuit cu ideologia impusă de UE cu toate că, adesea, chiar la nivelul cetățenilor se înregistrează o viguroasă opoziție față de practicile nedemocratice, și nu numai în Polonia și Ungaria, ci și în Franța, Italia, Germania și în aproape toate statele europene, unde începe să prindă contur o opoziție viguroasă față de progresismul impus în numele democrației și libertății.

Ovidiu Nahoi este convins că discursul conservator este abil dar fals, se bazează pe pericole imaginare, este retrograd și incapabil să accepte democrația și libertatea oferite de UE. Astfel, ne asigură ziaristul, UE nu ne asuprește, ne lasă să ne practicăm credința, nu ne dărâmă bisericile, ba chiar acestea au apărut ca ciupercile după ploaie în ultimii ani, ne menține patrimoniul și tradițiile, și-a deschis altarele bisericilor occidentale pentru credincioșii români din străinătate.

Tactica împotriva creștinilor acum este alta.

Oricum distrugerea lăcașurilor de cult nu a ajutat cu nimic, credința a continuat să persiste și în vremurile tulburi ale dictaturii comuniste. Nu se mai dărâma zidurile bisericilor. Ba din contra, se permite construirea altora, se refac cele care sunt monumente istorice, toate, sau aproape toate, arată bine la exterior. Dar acestea sunt numai un decor elegant, unde pot să se infiltreze toate ideologiile progresiste, anticreștine în esență. Să ai ziduri și clădiri frumoase este plăcut ochiului, dar contează mai mult ceea ce se propagă în ele, mai bine zis ceea ce este permis să se spună și ce este interzis pentru că nu corespunde liniei oficiale.

România primește bani de la cetățenii obișnuiți ai Uniunii Europene. Dar să nu nu uităm că și noi românii suntem cetățeni ai acestei uniuni, și noi contribuim cu sume la buget, chiar dacă, făcând calculele, sumele încasate sunt mai mari decât cele plătite.

Dar ziaristul vrea să dea impresia că suntem niște fățarnici care, după ce primim bani ca să ne facem biserici și să ne păstrăm credința și tradiția prin ei, îi înjurăm pe cei care ni-i dau, chiar în numele credinței și tradiției, arătând astfel cât de jalnici sunt credincioșii români. Banii pe care îi primește România sunt pentru refacerea monumentelor istorice, iar pura întâmplare face că, în țara noastră, majoritatea monumentele istorice sunt biserici.

Niciodată și nicăieri Uniunea Europeană nu dă bani Bisericilor, ceea ce este foarte corect și de dorit să se mențină și pe viitor. Iar în virtutea acestui fapt aș vrea să nu se înțeleagă cumva că Uniunea Europeană finanțează refacerea bisericilor ortodoxe vechi, ci finanțează refacerea lor în măsura în care sunt monumente istorice, așa cum finanțează refacerea ruinelor unei cetăți antice sau a unui castel medieval. Iar construcția de biserici noi în țara noastră sau în vreo altă țară a uniunii se face din banii credincioșilor și din subvenții de la stat, pentru că și credincioșii sunt cetățeni plătitori de taxe și impozite.

Aș vrea să le mai spun celor care acuză BOR că este o instituție retrogradă, că încă de la început Biserica a susținut, în toate luările de poziție oficiale, integrarea României în structurile europene și euro-atlantice și, dat fiind impactul ei asupra credincioșilor, a contribuit din plin la integrarea țării noastre în aceste structuri. Putem să ne gândim la acele procente imense din anii trecuți, cele mai mari dintre țările europene, de încredere în UE (n-am văzut sondaje mai recente, aș fi curios să știu cum stăm acum), peste 90%, iar în acest procent, matematic vorbind, majoritatea erau credincioși.

Ajutorul pentru lăcașurile de cult în care ortodocșii români pot să își țină slujbele nu are nicio legătură cu Uniunea Europeană, în afară de faptul că se petrece pe teritoriul ei. Este o înțelegere între Biserici, în virtutea autonomiei lor, adesea românii preiau lăcașuri de cult părăsite pe care le întrețin și le administrează. Bisericile pot colabora și relaționa între ele, și bine fac, fără vreo implicare a statului, a Uniunii sau a altcuiva din afară.Europa s-a constituit ca un spațiu al progresului, prosperității, respectului față de drepturile omului, științei și libertății, construind astfel cea mai avansată și mai performantă civilizație a lumii.

Creștinii contribuie în mod activ la bunăstarea pe care Uniunea Europeană a adus-o, au fost și încă sunt majoritari în această regiune a globului, de aceea au și ei dreptul să se bucure de ea, laolaltă cu toți cei care vor și îi respectă principiile fondatoare. Astfel, atunci când sunt alocați bani pentru repararea monumentelor istorice nu trebuie să vină vreun progresist să ne spună că trebuie să primim cu supunere și recunoștință sumele pe care ni le acordă ei.

Respectivul crează impresia că acei creștini care se opun ideologiei de gen, propagată la nivel politic înalt, nu de către cetățenii obișnuiți, sunt ca sluga care mușcă mâna stăpânului care îi plătește, și ar merita să fie condamnați de toți oamenii onorabili.

Se poate inventa un raționament mai mârșav decât acesta?

Probabil că da, dar va fi greu!

Europa nu s-a construit pe ideologia de gen și nici nu va supraviețui prin ea. Cei care i se opun, chiar dacă există și stridențe, nu sunt împotriva UE, nici a valorilor europene, ci din contră, caută să le mențină în fața unei ideologii care dorește să le distrugă.

Paul Cătălin Curcă