[Frânturi de amintiri din „España rumana” (Episodul I)]
Octavian-Dragomir JORA
„Totul în discurs să fie mare, nu exagerat; sublim, nu abrupt…”
Ani buni sunt de când am vizitat Calahorra, a doua urbe ca mărime a provinciei spaniole La Rioja, unde românii sunt… veritabili coloniști. Romanii, vechii coloniști ai regiunii, au pornit din „cetatea celor șapte coline” până în „provincia celor șapte văi”, așa cum este știută La Rioja, cucerind în anul 187 î.Hr. orașul, pe care l-au denumit Calagurris, ridicat apoi la rang de municipalitate și devenit, în vremea lui Iulius Cezar și a lui Octavian Augustus, pivot al administrației teritoriilor iberice din imperiu. În Calahorra avea să vadă lumina zilei, în anul 35 d.Hr., Marcus Fabius Quintilianus, mare învățat și scriitor latin, a cărui lucrare, Institutio oratoria, rămâne o referință în teoria educației și a criticii literare. Retor și jurist pledant, Quintilian a dobândit de la maestrul său, Domitius Afer, cultul pentru discursul clasic și auster de inspirație ciceroniană, repudiind grandilocvența unui Seneca la mare modă în epocă.
„…curajos, nu temerar; sever, dar nu trist…”
Departe de „oratorii, retorii și limbuții” din politica de la obârșie, românii din diaspora riojană și-au găsit refugiul și în cultura discursului cu măsură, și în cultura… plantelor. În Calahorra este atâta liniște de parcă „auzi cum crește iarba”, laolaltă cu toate roadele pământului pe care mâinile de români muncitori le culeg, sortează, ambalează și împrăștie spre toate zările. „Capital de la Verdura” (capitală a verdețurilor), orașul și dependințele reprezintă unul dintre furnizorii mari de legume și fructe proaspete în nordul Spaniei și nu numai. Cât privește sectorul secundar, acesta îl prelungește firesc pe cel primar: evident, conservele. Orașul nu bate pasul pe loc a mono-specializare, punând pe picioare o vivace producție de încălțăminte, un poligon industrial de produse-complement celor de primă specializare, precum și materiale de construcție, într-o regiune unde formațiunile de gresie au luat și arhitecturi nepământene.
„…grav, dar nu greoi; vesel, nu luxuriant…”
Sectorul serviciilor este proporționat la nevoile de consum intern ale comunității, vectorii de integrare în circuitul economic general venind, cât de cât, din zona turismului rural și balnear, nu așa de pitorești ca echivalentele românești. În plus, o specie nouă, „turismul de diaspora”, în care stabiliții și-i aduc pe cei dragi aproape. Așa cum am glumit cu conaționali din zonă pe care i-am întâlnit în chivernisitele clipe de tihnă săptămânale, din afara programului 12/24, 6/7, aerisit de sacrosancta siestă spaniolă, mulți au apărut în Calahorra precum ciupercile după ploaia de slujbe din ciupercăriile locale. Primul descălecat acolo și-a tras întâi familia, apoi rubedenii și tovarăși, pe urmă întreg satul. Mai precis, pe cei în stare a ține pasul cu munca istovitoare, dar mai sfântă ca mofturile de tip „dreptul muncii” și „securitate socială”, marcă a șomajului nativilor din aristocrația proletară. „Trabajar”, din românescul „a munci”.
„…plăcut, nu neînfrânat; grandios, nu emfatic.”
Podgoriile sunt o altă avuție a regiunii înțesate de „bodegas”, crame, nu crâșme, precum în dezolantele sate românești părăsite de „trabajador”-ii re-înrădăcinați în Iberia. O bijuterie este domeniul Finca Maetierra, reunind o selecție de măiestre soiuri ale lumii respirând un buchet rebel: aici sunt cultivate, într-un areal riojan renumit pentru vinurile sale roșii, anume vițe „educate” să scoată vinuri albe proaspete și fructoase, de răcorit viscera. Din conacul în formă de cetățuie, împlântat în mijlocul întinderilor de vie, se văd în zare, printre capriciile scoarței terestre, urmașele morilor de vânt cu care eroul lui Cervantes își avea nobila răfuială. Apropo, donquijotesc, guvernul spaniol a găsit de cuviință că a drăgălit prea mult eolienele și solarele și că mixul energetic a ajuns la cheremul naturii, iar acum caută să le impoziteze pentru a reîmbărbăta sursele convenționale. Din universul lui Quintilian, vinuri, vorbe, vânt.
(NB: Însemnări revăzute, făcute inițial în vara anului 2013.)
Octavian-Dragomir Jora
Conferențiar universitar doctor
Academia de Studii Economice din București
Fondator, Redactor-șef The Market for Ideas
Ziarul românilor din Andalucía 