Mihai Şora, născut pe 7 noiembrie 1916, Ianova, judeţul Timiş, este unul dintre cei mai însemnaţi filosofi şi eseişti români contemporani.

Biografie

Fiul lui Melentie Şora, preot ortodox, şi al Anei (născută Bogdan), Mihai studiază la Şcoala primară din comuna Izvin, judeţul Timiş, apoi la Timişoara (1923 – 1927), încheind studiile liceale la liceul “Constantin Diaconovici-Loga” din acelaşi oraş (1927 – 1934), unde a studiat temeinic filosofia şi limbile clasice, latina şi elina.

Va studia filosofia la Universitatea din Bucureşti (1934 – 1938). I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franţei, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre “La notion de la grâce chez Pascal”.

Premii, traduceri, afilieri

  • Mihai Şora este membru fondator al Grupului de Dialog Social şi al Alianţei Civice.
  • A tradus din Jean-Jacques Rousseau (“Visările unui hoinar singuratic”) şi din Sartre (“Cu uşile închise”).
  • Mihai Şora a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru Sarea pământului şi pe 1998 pentru Firul ierbii.
  • După evenimentele din decembrie 1989, a fost Ministru al Învăţământului, în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman.

Selecţiuni din volumele publicate

  • Du dialogue interieur, 1947, Paris, Editions Gallimard
  • Sarea pămîntului, 1978, Bucureşti
  • A fi, a face, a avea, 1985
  • Eu & tu & el & ea sau dialog generalizat, 1990
  • Despre dialogul interior, 1995
  • Firul ierbii, 1998
  • Câteva crochiuri şi evocări, 2000
  • Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, 2001
  • Locuri comune, 2004
  • Clipa şi timpul, 2005
  • Despre toate şi ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005

Despre toate şi ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2006; ediţia a II-a revizuită şi adăugită