IONUȚ ȚENE

Forţa economică, politică şi jurnalistică a Diasporei este un atuu al României de a-şi impune punctele de vedere în faţa Comisiei Europene şi a cancelariilor marilor puteri europene şi nu numai. Diaspora a devenit o forță economică, politică și culturală în Europa. În Italia, Franța sau Spania, românii au început să facă politic legea în multe consilii locale sau regionale. Diaspora României a devenit o putere social-economică şi politică care nu mai poate fi neglijată de „oraşul mamă” Bucureşti, de Bruxelles, Berlin, Roma sau Paris.

Asistăm de fapt la naşterea celei de-a treia Românii, nu ca entitate statală proprie, ci ca o expresie social-economică, politică şi culturală a românilor care trăiesc şi se afirmă identitar liber în Europa. Deci alături de entităţile statale România, Republica Moldova a luat naştere o entitate trans-statală România Diaspora, pe principiul mereu actual al lui Mihai Kogălniceanu: „Eu privesc ca Patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte”. De când Diaspora hotărăşte alegerea preşedintelui României şi a unei majorități parlamentare la fiecare ciclu electoral, politicienii dâmboviţeni încearcă să o confişte cu brutalitate.

Diaspora reprezintă peste 17 la sută din populaţia României şi circa cinci milioane, numărul celor activi ai corpului naţional. Diaspora e o forţă pe care interese obscure de la Bucureşti încearcă să o cumpere sau să o manipuleze în interes politic.

De aceea Diaspora trebuie să-și păstreze caracterul ei identitar degrevat de malversațiunile politicianiste de la București. Votul recent al Diasporei pentru președenție a dovedit iarăși, a câta oară, că românii din străinătate sunt o forță care impune primul om în stat la București.

Diaspora nu este doar o forță politico-economică care impune președintele, parlamentari și euro-parlamentari, dar și o forță religioasă prin numeroasele eparhii și episcopii creștin-ortodoxe înființate în țările lumii, mai ales în emisfera vestică, dar și prin școlile românești în stil after-school, confesionale sau prin asociațiile culturale, târgurile de carte și bibliotecile românești care sunt astăzi un reper identitar pentru toți românii. Din țară și de afară. Avem o literatură și o cultură de bună calitate care se produce în Diaspora.

Chiar și președintele nou ales Nicușor Dan a devenit preocupat de Diaspora. Întrebat de presă la o recentă conferință la Cotroceni dacă ia în calcul înființarea unui Minister pentru Diaspora, Nicușor Dan a spus că „în momentul de față există un departament pentru românii din afara granițelor, sau cel puțin, teoretic, a existat la Cotroceni un reprezentant al președintelui pentru Diaspora. În ceea ce ține de mine va exista un reprezentant activ al președintelui în relația cu Diaspora. Am promis, și o să facem”. Considerăm că importanța Diasporei în ecuația identitară națională de azi nu mai presupune doar existența unui Departament al Românilor de Pretutindeni și un oarecare consilier pe aceste probleme ale românilor de afară la Cotroceni, ci chiar înființarea unui autentic Minister al Românilor din Diapora, care să se ocupe de soarta celor cinci milioane de români și să regleze sau coreleze buna legătură inter-instituțională și sufletească din românii de afară și cei din țară. Înființarea unui Minister al Diasporei este o cerință fundamentală pentru ca cei cinci milioane de români să fie corect reprezentați și stipendiați în corpul mare al națiunii române și pentru a răspunde nevoilor acestora care par a fi partea cea mai dinamică a poporului român, atât cultural, cât și economic și politic.

Comunităţile româneşti din Diaspora au devenit adevărate Românii în miniatură, care gravitează în jurul Ţării Mame, România. E un altfel de România Mare, nu teritorială, ci strict spirituală, unită prin cultură, limbă şi credinţă.

Prin înființarea acestui Minister al Diasporei s-ar uni instituțional România dinlăuntru cu cea din afară, pentru a împlini visul lui Mihai Kogălniceanu, dar și al poetului Nichita Stănescu, parafrazând astfel, că ”patria românilor este peste tot unde se vorbește românește.”

E un drept fundamental al românilor din Diaspora de a avea un minister propriu în Guvernul de la București, care să-i reprezinte și să-i protejeze. Diaspora este România viitorului. Acolo, pe lângă creșterea natalității avem și o creștere calitativă economică, social-politică și, mai ales, culturală a românilor. Ministerul pentru Diaspora ne va uni ca popor, indiferent dacă trăim, ca români, între granițele din țara mamă sau în altă țară.