Realizat de Kabyle.com Franța

  • Suntem încântați să vă intervievăm pe Kabyle.com! Pentru început, spuneți-ne cine este Violeta Andrei Stoicescu?

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt Violeta Andrei Stoicescu și port în nume o floare și o poveste. M-am născut în România, o țară cu pământ roditor de cuvinte și visuri, și trăiesc de trei decenii în Madrid, un oraș al luminii, al contrastelor și al dorului purtat în valiză. Aici mi-am finalizat studiile la Facultatea de Științe Economice și Antreprenoriale, dar viața, cu ironia ei frumoasă, m-a condus spre domeniul tehnologiei, unde îmi desfășor activitatea profesională plină de provocări, dar și de satisfacții.

Viața mea a fost mereu o punte între lumi: între Est și Vest, între concret și visare, între cifrele reci ale economiei, sau universul nesfârșit al tehnologiei și căldura nestăvilită a metaforei. Scrisul a venit spre mine ca o chemare veche, ca un dar tăcut de la tatăl meu, omul care a știut să îmblânzească literele și să le dea suflet. El a fost prima mea lecție de poezie. Nu în formă, ci în simțire. De atunci, poezia nu m-a mai părăsit. Pentru mine, poezia nu a fost o alegere, ci o firească întoarcere spre mine însămi pentru că universul ei e acel loc în care mă simt întreagă într-o lume care se destramă pe fugă.

În această magică lume a versului am avut ocazia să cunosc autori din întreaga lume și mă consider cu adevărat bogată în acest sens. Se spune că noi, oamenii, luăm cu noi o părticică din sufletul celor cu care venim în contact, lăsând la rândul nostru câte o frântură de inimă în calea acelora cu care ne intersectăm de-a lungul vieții. Sunt o fire visătoare și pasionată de artă sub toate formele ei. Iubesc natura, liniștea, călătoriile și îmi place să cunosc oameni și locuri noi. Particip în mod activ la evenimente culturale, festivaluri și concursuri, atât în România cât și în Spania sau peste hotare, de cate ori am posibilitatea. Până în prezent am publicat patru volume de poezii în limba română și cel de al cincilea este deja gata pentru tipar. Va urma unul scris direct în limba spaniolă și un alt volum de poezii traduse în limba franceză.

  • Cum definiți dumneavoastră un „poet”?

Îmi place foarte mult această întrebare și de fiecare dată când îmi este adresată, îmi vin în minte o mie de răspunsuri. Pentru mine, poetul este granița dintre tăcere și cuvânt, acolo unde sufletul prinde formă iar gândurile își pun aripi. Poetul este cel care ascultă ce nu se spune și scrie ce nu se poate rosti. Poetul e o rană care învață să cânte. Un poet e acel grădinar care seamănă cuvinte și culege lacrimi și zâmbete. În același timp, poetul e o inimă care scrie în loc să bată, e o ușă între lumi, un sculptor al emoțiilor, care modelează cuvintele în versuri ce rezistă timpului. Un poet nu scrie pentru a spune ceva, ci pentru a elibera acel ceva ce arde înăuntru. De fapt, omul care are puterea să se deconspire în vers, este un poet.

  • Sunteți un poet român care trăiește în Spania. Au aceste două medii culturale o influență asupra creației dumneavoastră poetice?

Trăind între două lumi, poezia mea devine o punte între rădăcini și prezent. România e inima care pulsează adânc, iar Spania e lumina care îmi colorează versurile. Dorul de acasă, ritmul unei alte limbi, peisajele mediteraneene și influențele literare spaniole se împletesc într-o voce poetică hibridă, melancolică și vie. În mine, trecutul românesc și prezentul iberic coabitează și din această tensiune blândă se nasc versuri care nu aparțin unui singur loc, ci unui spațiu interior unde mă regăsesc. Scriu cu dorul în suflet și soarele în privire, iar poezia spaniolă aduce un aer proaspăt și nou universului meu poetic pe care îl port în valiză, îmbogățindu-l.

  • Care este părerea dumneavoastră despre locul pe care poezia îl ocupă în România dar și în Spania?

În România, poezia are rădăcini adânci și este așezată la loc de cinste. Este privită ca o formă superioară de expresie, aproape sacră, legată de istoria culturală și spirituală a poporului. Chiar dacă interesul larg a scăzut, poezia continuă să trăiască în cercuri literare, în festivaluri, în volume tipărite cu grijă, adesea într-o zonă mai elitistă și reflexivă. În România regăsim o poezie a profunzimii, uneori melancolică, dar plină de substanță. Acolo, poezia e parte din ADN-ul cultural, e o formă de rezistență a sufletului. Ea are un loc aparte în conștiința colectivă, oamenii o respectă și o asociază cu identitatea națională, cu Eminescu. Se spune că românul s-a născut poet și nouă chiar ne place această zicere.

În Spania, poezia are o altă dinamică. Nu e neapărat văzută ca o formă înaltă de artă, ci ca o voce a emoției directe, a reacției, a revendicării. Aici, poezia e vie în stradă și adesea poartă un ton social sau politic. Se organizează frecvent recitaluri și evenimente de poezie urbană. Poezia spaniolă tinde să fie mai accesibilă, mai legată de actualitate, mai deschisă către publicul larg. Nu are aceeași încărcătură mitologică sau națională ca în România, dar se bucură de o scenă vie și diversă, cu mulți tineri poeți care experimentează forme noi.

Aș putea spune că poezia românească păstrează o anumită solemnitate, iar poezia spaniolă respiră libertate. Iată două lumi poetice diferite, fiecare valoroasă în felul ei. Eu mă regăsesc undeva între aceste două lumi, cu rădăcinile în profunzimea românească și cu aripile atinse de libertatea spaniolă.

  • Ce poeți vă influențează creația?

Ca poet român în Spania, am citit și citesc multă poezie și simt că sunt între două curente lirice puternice. Din România, mă inspiră profund Mihai Eminescu, Nichita Stănescu sau Lucian Blaga, pentru profunzimea metafizică, melancolia fină și forța cuvântului. Din literatura spaniolă, Federico García Lorca și Antonio Machado îmi sunt repere esențiale. Lorca, prin imagistica vibrantă și muzicalitatea versului, Machado prin simplitatea încărcată de sens. Între acești poli, poezia mea se naște ca un dialog între rădăcini și orizont, între dor și lumină.

  • Când este pentru dumneavoastră cel mai potrivit moment pentru a scrie?

Inspirația vine adesea noaptea, când totul tace și lumea se așază, când liniștea devine fundal pentru cele mai profunde gânduri. În acele clipe, e ca și cum sufletul meu se limpezește de praf, de griji și de zgomotul cotidian. Atunci vine muza. Uneori e un cuvânt, alteori e o stare. O imagine care nu-mi dă pace, un fior de dor sau un vis neterminat. Alteori e un fragment de amintire sau, poate sunetul ploii în fereastră. Temele care mă caută – căci adesea nu eu le aleg – sunt legate de identitate, de rădăcini, de timp și de natură. Poate că nu pot atinge stelele, dar în fiecare vers le pot visa. Poezia e felul în care inima mea merge desculță prin vise, e locul unde realitatea își dă jos haina grea și se lasă atinsă de miracol. Port în mine România ca pe o rană frumoasă, ca pe un dor care nu pleacă niciodată, oricât de departe aș merge. Pot scrie dintr-o noapte senină a Madridului dar să simt că în versurile mele pulsează toată România, sau, de ce nu, întreg Universul.

  • Ce proiecte aveți pentru viitor?

Așa cum am amintit deja, tocmai am terminat cel de-al cincilea volum de poezii în limba română. În același timp scriu poezii direct în limba spaniolă și sper să pot publica foarte curând o colecție de versuri la Madrid. Pe de altă parte, am deja câteva poezii traduse în limba franceză și urmează să fie traduse și altele pentru a publica un volum de versuri în limba lui Baudelaire.

  • Vă mulțumim pentru că ați răspuns întrebărilor noastre! Aveți un cuvânt de încheiere?

Într-o lume care aleargă, eu am ales să mă opresc pentru a scrie și voi lăsa poezia să vorbească acolo unde vocea mea se va opri. Poate nu voi lăsa urme prea adânci în lume, dar voi fi fost o șoaptă care a mers drept la inimă. Atâta timp cât mai există poezie, mai există speranță că sufletul omului nu a amuțit de tot. Dorința mea, ca poet, este ca cititorii să se regăsească printre rânduri. Dacă prin versurile mele am reușit să ating, chiar și pentru o clipă, măcar o inimă, să liniștesc un gând sau să trezesc o emoție, atunci mi-am împlinit menirea.

Vă mulțumesc pentru această întâlnire de suflet și pentru ocazia oferită pentru a-mi rosti povestea!