Interviu cu poetul Vasile Muste

Interviu realizat de Violeta Andrei Stoicescu și Eugenia Mucea

E.M.: Când și de ce v-ați stabilit în Spania? Cum v-a influențat creația această schimbare?

V.M.: Am venit în Spania urmându-mi iubita care era stabilită aici de câțiva ani și am continuat să scriu, așa cum am făcut-o toată viața, iar cărțile publicate până acum au ajuns să fie în număr de 34. Câteva dintre ele sunt în limbi străine, puține la număr, bineînțeles, pentru că n-am crezut că voi scrie vreodată în afara limbii neamului meu. Dar s-a întâmplat să fie așa. După cărțile de poezie de dragoste, în număr de 5 sau 6, mai scriu o carte care poartă titlul „Constelația copilăriei”, care nu este de fapt o carte a copilăriei, ci una despre copilărie.

E.M.: Domnule Vasile Muste, v-aș pune o întrebare de suflet: ce a însemnat și ce înseamnă pentru dumneavoastră Maramureșul?

V.M.: Oh, Maramureșul este, pe lângă locul în care m-am născut și locul în care am început să scriu, probabil, cel mai sfânt și mai drag dintre câte pământuri există. Satul Coruieni (numit astazi Coroieni) este casa mea din Maramureș. Acolo am trăit cea mai mare parte a vieții mele, de fapt, mai mult de jumătate din viață. În satul acela am chemat de când eram chiar foarte tânăr, scriitori din toată România. Acolo am înființat pentru prima oară un cenaclu literar cu numele „Cenaclul Maramureș” la care au participat foarte mulți scriitori din țară, pe care mi i-am făcut prieteni, care au răspuns din prietenie, desigur invitației mele în satul acela drag, Coruieni.

E.M.: Ați primit multe recunoașteri, multe premii, ați fost tradus în diferite limbi. Care este relația dumneavoastră cu diaspora culturală și cu viața literară din Spania?

V.M.: Când am venit aici mi s-a propus să încercăm o nouă revistă literară. Așa s-a și întâmplat și împreună cu mai mulți prieteni scriitori, am numit această revistă Spania Literară. Este o revistă destul de izbutită. În România m-am ocupat de lucrul acesta foarte intens și am scris mult despre viața literară și despre scriitorii din țară. Așa că astăzi sunt un scriitor destul de cunoscut în România, mai puțin în alte țări, pentru că nu am marșat pe această idee, convins fiind că toate cărțile mele vor fi scrise în limba română și că n-am să mă îndepărtez prea mult de această limbă pe care am supt-o de la sânul maicii mele.

E.M.: Sunteți cunoscut domnule Vasile Muste și pentru faptul că ați fost un promotor și un realizator de multe festivaluri în România anilor trecuți. Ce ne puteți spune în legătură cu aceasta?

V.M.: Este adevărat, acolo unde am trăit am fost timp de mai mulți ani și director al Casei de Cultură din Sighetu Marmației, unde am înființat, aș putea spune, nu singur, pentru că eu am ajuns destul de tânăr acolo, un festival de poezie care s-a numit inițial „Laude-să Omul și Țara”, după o mai veche idee a scriitorului Laurențiu Ulici împreună cu alții. La festival s-au adunat mulți scriitori. A venit Nichita Stănescu, pe urmă aproape toți marii scriitori români s-au perindat pe la Sighetu Marmației, astfel încât, majoritatea spuneau că acolo este locul în care toamna se mută capitala poeziei românești, locul unde toți marii poeți ai țării vin în pelerinaj. Astfel, acolo au avut loc 50 de ediții. La Sighetu Marmației s-a lansat acel festival extraordinar care se desfășoară fără oprire de atunci, an după an și la care participă și astăzi poeții și prozatorii români.

E.M.: Cum ați fost prezent pentru cititorii din România, de când v-ați stabilit în Spania?

V.M.: Așa cum am amintit, am fost unul dintre fondatorii Revistei Spania Literară și am construit aici, în Madrid, o frumoasă poveste de literatură împreună cu prietenii mei români pe care i-am invitat să participe la festival. O parte din ei au fost, o altă parte urmează să participe de acum înainte și sperăm că prietenia între România și Spania va fi de durată.

E.M.: Cu siguranță participați încă la evenimente din România. Nu ați uitat nici prietenii de acolo, nu?

V.M.: Bineînțeles! Acolo mi-am trăit o mare parte a vieții, mi-am publicat majoritatea cărților, am fondat revista „Marmația Literarș” si acolo am trăit poezie. N-ș putea să pun deoparte sau să uit România pentru că acolo a fost cu mine poezia întâia oară, m-a purtat de mână pe dealurile Maramureșului, peste tot, și astfel a rămas în sufletul meu. Îmi amintesc că locuind la Coruieni, când plecam dimineața la scoală, în apropierea casei mele se auzea o vale care plângea așa cum plângeam eu când mergeam la școală în clasele mici și îmi plăcea atât de mult să stau acolo, încât n-aș mai fi mers mai departe spre școală. Doar îndemnurile mamei au primat acolo și de aceea, până la urmă, am ajuns copil cu carte.

E.M.: V-aș ruga, dacă doriți, să ne oferiți în încheiere una dintre poeziile dumneavoastră!

V.M.: Da, eu am scris mai multe feluri de poezie. Partea din urmă a poeziei pe care am scris-o este poezia de dragoste. Mai demult am scris și poezie despre copilărie, deși eram foarte tânăr atunci. Poate părea oarecum ciudat. Vă voi citi una dintre poeziile de dragoste:

Acestea sunt poezii dedicate iubitelor pe care le-am uitat probabil prin dealurile Maramureșului și care mai există doar în închipuirea și în cartea mea.

E.M.: Mulțumesc, domnule Vasile Muste! Adevărul este că iubirea cea din urmă este cea mai importantă. Tocmai de aceea ați uitat iubitele de odinioară pe plaiuri maramureșene, pentru că trăiți o poveste extraordinară de dragoste alături de actuala dumneavoastră soție.

Vă mulțumesc pentru acest popas de suflet, sunteți un om minunat atât prin felul dumneavoastră de a fi cât și prin talentul cu care ați fost înzestrat pentru a ne dărui atâtea nestemate în vers!