Constantin Brâncuși a fost un geniu al umanității, o forță a naturii artistice ancestrale românești. Artistul a sculptat ideea de zbor inspirat fiind de păsările de lemn de pe mormintele din vechile cimitire oltenești, acolo unde strămoșii noștri au întruchipat sufletul universal cu un vultur magic ce se înalță spre cer, spre dreapta Tatălui. A fost un artist modern și avangardist în maniera canonică așa cum l-au creionat marii critici de artă ai lumii și un sculptor care dăltuit arhetipul românesc și care a esențializat creația populară a poporului român de dincolo de istoria sa de peste 2000 de ani. Arta lui Brâncuși provine din străfundurile genialității unui popor autohton aflat aici de zeci de mii de ani, din vremuri hiperboreene. Constantin Brâncuși a coborât astfel pe o axis mundi primordială a neamului nostru până la primii oameni, care se uneau cu zeul luminii – Zalmoxis. Coloana Infinitului conține două aspecte paradigmatice: coloana care unește pământul de cer și sufletul omului de Dumnezeu. Coloana Infinitului a fost inspirată din stâlpii care susțineau pridvorul oltenesc de la subsolul casei la acoperiș, de la pământ la nori. Casa oltenească este soclul spiritual al artei brâncușiene.
Constantin Brâncuși a preluat genialitatea populară a țăranului român și a remodelat-o conform propriei genialități și apoi a dăruit-o lumii. Da, Constantin Brâncuși este suma genialității țăranului oltean care s-a dezvăluit lumii întregi, iar criticii de artă contemporani au numit-o artă modernă. De fapt, Brâncuși este un conservator și clasic al artei, el nu a făcut decât să dezvăluie esențialitatea spiritului românesc ancestral din vremurile când strămoșii noștri geto-daci erau contemporani cu zeii. Mai mult, Constantin Brâncuși a fost primul reprezentant al culturii române care a ales să ducă geniul sculptural al poporului în orașul Luminii pentru a face cunoscut un popor teluric și arhetipal care nu a renunțat niciodată la rădăcini, și care a trăit după regulile dumnezeiești pe pământ. Constantin Brâncuși a fost întemeietorul apriori al Diasporei culturale românești în Europa și în lume. La Paris și-a construit atelierul ca o casă țărănească din Oltenia, unde între ceaunul cu mămăligă și masa de lemn joasă a amenajat un sanctuar de unelte și simboluri al ancestralității românești, care mirosea ”a om, pâine și lemn”, cum ar spune Adrian Păunescu. În realitatea artistică profundă Constantin Brâncuși a dus Hobița în centrul Parisului, reușind simbolic din atelierul său un ”colț de rai”, un sanctuar național de pe ”un picior de plai” în centrul Europei culturale de atunci. Sculptura lui Brâncuși este chintesența spațiului mioritic din ”orizontul și stilul” blagian.
Constantin Brâncuși a fost un geniu care a sculptat coloana infinitului din piepturi de eroi morți pe care s-a clădit umanitatea, realizând din aceasta o veritabilă coloană vertebrală a spiritualității lumii ce ține dreaptă, pe verticală România și lumea întreagă. Când am vizitat atelierul lui Brâncuși de la Paris, lângă centrul Pompidou am realizat că geniul oltean a sculptat mai multe păsări măiastre, care erau expuse ca trepte spre cer și desăvârșire. Aceste păsări sunt spiritele înaripate ale geniului neamului românesc care zboară ideile noastre spre lume și cer. Ele s-au inălțat de pe mormintele bătrânilor noștri țărani ca să ajungă prin geniul lui Brâncuși în saloanele de artă cele mai sofisticate ale planetei și să arate omenirii că neamul românesc este izvorul umanității care unește ”spațiul mioritic” de ”raiul ceresc”. Pentru Brâncuși, satul natal Hobița a fost o axis mundi, locul primordial al autohtonismului personalizat de artist, iar opera marelui sculptor este de fapt darul poporului român oferit artei mondiale. Brâncuși nu este nu numai artist, ci și ”românul absolut” cum ar spune Petre Țuțea. A mers pe jos la Paris asemenea unui țăran român la târg ca să vadă și să înțeleagă mai bine lumea și a înflorit în acolo, unde românii din Occident îl consideră nu numai părintele sculpturii moderne, ci și întemeietorul unei arte românești ce experia într-un exil interior. La Paris a fost asemenea lui Ovidiu la Pontul Euxin și a trăit acolo cu transfigurare românitatea, ca un țăran oltean de geniu în mijlocul străinilor fără să-și uite niciodată originile și originaritatea, cu care s-a mândrit și din care au izvorât operele sale fundamentale. Sculptura lui Brâncuși reprezintă un manifest al geniului cultural românesc dintotdeauna dăruit lumii spre înveșnicirea ei. De fapt Brâncuși este și Coloana Infinitului și Pasărea Măiastră în același timp, o idee de zbor care leagă pământul românesc de cer. Opera lui Brâncuși reprezintă transcendentul românesc făcut cadou lumii întregi.
Ionuț Țene
Ziarul românilor din Andalucía 