Cu toții am învățat la școală sau din cărțile de istorie ale istoricilor noștri despre etnogeneza românească. Epicentrul formării poporului și a limbii române este plasat de către istorici în spațiul carpato-danubiano-pontic. Circa 2000 de ani poporul român s-a dezvoltat pe verticală în vatra României, în dimensiunile frontierelor statului interbelic, asemenea ca monumentul Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși. În lupta pentru supraviețuirea istorică, poporul român s-a dezvoltat și afirmat la scala lumii într-un perimetru al Țărilor Române medievale și pre-moderne, care au fost fundamentele creării statului român în frontierele interbelice. Deci peste 2000 de ani poporul român a crescut în vatra strămoșească, pe verticală, făcând legătura simbolică dintre pământul românesc și cerul dumnezeiesc. Odată cu revoluția din decembrie 1989 și, mai ales, după 2002, când s-au ridicat vizele, iar apoi în 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, peste 5 milioane de români au luat calea Europei occidentale și a Americii de Nord. În țările în care s-au așezat de-a lungul anilor s-a creat o puternică comunitate românească, numită generic Diaspora. În noul spațiu de trai și de gândit s-a format o puternică comunitate românească ce-și păstrează și afirmă identitatea națională și religioasă, iar familile de români își dedică timpul și dragostea pentru o educație în spiritul național. În Diaspora, poporul român a trecut la o altă etapă de dezvoltare, esențială – de la cea verticală, de până acum câțiva ani, la una pe orizontală, mai ales, în spațiul european. Aici se nasc și renasc comunități române puternice în comuniune cu credința strămoșească și cu educația românească făcută în familie, în tinda bisericii sau la evenimentele organizate de către ong-urile române tot mai puternice și valoroase din Diaspora finanțate de către instituțiile statului român, prin MAE, DRP sau ICR.
O Românie simbolică pe orizontală renaște în Diaspora, ca o pasăre Pheonix, dar pentru a păstra această identitate a celor peste cinci milioane de români plecați din vatra românească este nevoie ca statul român să se implice, mai mult și hotărât, prin instituțiile abilitate, împreună cu Biserica. Guvernul român este necesar să ofere generos un buget mai mare pentru activitățile social-culturale organizate de asociațiile non-profit pentru românii din afara granițelor țării. Subvenționarea festivalurilor, evenimentelor artistice și culturale românești, a târgurilor de carte românească, precum și înființarea de școli de vară sau populare pentru copiii românilor din Diaspora sunt acțiuni funciare pentru păstrarea identității românești. De asemenea, prin Biserică se pot înființa școli confesionale și cursuri de limbă și civilizație română, finanțate de la bugetul României. Ambasadele, consulatele, ICR-urile României, trebuie să devină adevărate focare de susținere și finanțare a asociațiilor și evenimentelor culturale ale românilor din Diaspora. România se dezvoltă astăzi în Europa pe verticală. Comunitățile românești sunt adevărate insule de românism pe continentul european.
Azi, țara noastră în contextual european nu mai este România doar în granițele statale, ci mult mai întinsă, dacă luăm ad litteram expresia lui Nichita Stănescu ”patria noastră este oriunde se vorbește limba română”. În acest cadru lingvistic și cultural, România este atât statul nostru în frontierele recunoscute internațional, precum și în comunitățile istorice de români din jurul granițelor țării noastre – pe verticală, dar și în Diaspora, mai ales pe tot cuprinsul Europei, unde trăiesc peste 5 milioane de români – pe orizontală. Nu întâmplător, 1 Decembrie – Ziua Națională a României este după sărbătoarea Sfântului Andrei, apostolul care a încreștinat poporul nostru și este ocrotitorul României. Există o proiecție religoasă asupra tuturor românilor, indiferent pe ce meridian au ales să trăiască. România se dezvoltă astfel pe verticală și pe orizontală în spațiul european și nord-american. Paradoxal, prin comunitatea diasporeană, țara noastră este efectiv acum peste tot unde se vorbește limba română și se cultivă tradiția, valorile și cultura română. Spațiul carpato-danubiano-pontic al statului român este coloana infinitului a neamului românesc, care menține spiritual și moral întreg eșafodajul românismului, peste tot, acolo unde trăiesc români, din întreaga Europă până în America de nord. Responsabilitatea guvernului de la București este nu doar pentru românii care trăiesc în granițele actuale ale statului român, ci și asupra comunităților de români din Diaspora, adevărate ”țări românești” ce se dezvoltă în mijlocul popoarelor europene și din America de nord. Vectorii, liderii și formatorii de opinie românească din Diaspora au un rol major și o datorie morală în păstrarea și promovarea identității românilor, în noua construcție spirituală a unei post-etnogenezei românești ce se extinde dinspre arcul carpato-danubiano-pontic. Demararea unui parteneriat dintre liderii asociațiilor române din Diaspora și reprezentanții statului român este cheia păstrării comunității identitare și a promovării culturii și limbii române la generațiile tinere de români născuți în țările de adopție din ultimele decenii. Viitorul românismului este de acum și în Diaspora. Verticalul și orizontalul se întâlnesc în formă de cruce în Diaspora românească.
Ionuț Țene
Ziarul românilor din Andalucía 